Maraton Internațional Sibiu? Orice, dacă e caritabil!

”Păstrează-ți visele vii. Înțelege că pentru a realiza ceva, trebuie să ai credință și încredere în tine, viziune, muncă, determinare și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.” –  Gail Devers

Zilele trecute m-a apelat Alina (Pokemoana mea dragă), să mă cheme la ”Maratonul Internațional Sibiu”. N-am putut să spun decât că s-a țicnit.

”Eu la MARATON!?!?!?”

Asta vrea să mă omoare! Ce-o fi în capul ei?

A doua zi, a venit pe la mine să îmi spună despre ce e vorba. I-am spus că la maraton, nu mă bag. I-am mai spus-o și la ”Maraton Mediaș”, cu o săptămână înainte. Douăjdoi de kilometrii, îi fac… dar în trei zile 😆 , să nu crăp! 😛

Caut pe net povestea maratonului de la Sibiu: ”Maratonul Internațional Sibiu este cel mai mare eveniment sportiv filantropic din România, adică un eveniment sportiv de strângere de fonduri pentru cauze din comunitatea locală”.

Faptul că este acțiune cu scop caritabil mi-a ațâțat interesul. După cum știți, sunt voluntar la Crucea Roșie Sibiu – Subfiliala Mediaș și mă implic în acțiuni caritabile.

Prin urmare, dacă-i caritabil… mă bag! Dar nu chiar la maraton.

Am văzut apoi, că în cursele organizate în cadrul Maratonului, este și un cros de 5km. Ăsta parcă mai merge, mi-am zis. N-a mai fost nevoie ca Alina să mă împingă de la spate. Am zis DA, am făcut înscrierile și am început să mă pregătesc psihic și sufletește, pentru ceea ce am de gând să fac. Cros caritabil să fie!

Cauza?

Sunt mai multe cauze, ai posibilitatea să alegi. Eu am ales ”Dăm startul în viață” – proiect care are ca scop sprijinirea îngrijirii în cele mai bune condiții a nou-născuților internați în maternitatea Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu – în special secția de neonatologie.

De ce?

Pentru că oricât de bolnavă sunt, nu consider că sunt în cea mai rea situație. În cea mai grea situație pe lumea asta, cred că este o mamă care are copilul bolnav. Am trecut prin tot felul de dureri, atât fizice, cât și sufletești. Pot să spun că cea mai mare durere, este durerea provocată de neputință. Asta doare cel mai tare.

Fundraiser

Citind informațiile de pe site-ul oficial al maratonului, am aflat că prietenii care doresc, au posibilitatea să mă susțină. Susținerea este financiară, sub formă de donație. Apoi, am văzut că am posibilitatea să devin fundraiser, adică să îmi propun un obiectiv de strângere de fonduri. ”De ce nu?” mi-am zis și am făcut și asta. Mi-am propus să încerc să strâng o mie de lei, cu ajutorul vostru, a celor care doriți să vă implicați, a celor ce sunteți pe aceeași undă cu mine, când vine vorba de a da o mână de ajutor.

BANII NU AJUNG LA MINE!

 Donația pe care o faceți, ajunge direct la beneficiari, în cazul de față la cei care se ocupă de proiectul ”Dăm startul în viață”.

Pentru că prietenii mei apropiați nu au priceput exact ce au de făcut, vă explic/ desenez cum funcționează 😛 :

Aici găsiți site-ul pe care l-am creat ca fundriser:

Dați click pe butonul verde ”Susține-mă” și veți ajunge la secțiunea în care, completând datele, puteți face donația dorită. Este amuzant cum au făcut organizatorii această susținere, faptul că puteți să alegeți cu ce sumă mă susțineți pe kilometru 😛 .

În cazul în care nu reușesc să parcurg 5 kilometri, mă ”plătiți” doar pentru kilometri parcurși 😛 . Nu vă iau mai mulți bani.

Tu cât îmi dai pe kilometru?

În partea de sus a paginii, găsiți următoarele informații:

• Completând formularul de mai jos, înregistrați o promisiune de plată (donație). După ce alergătorul susținut aleargă distanța promisă, vă puteți onora promisiunea prin plata donației folosind linkul primit pe email după eveniment, sau pagina cu lista susținătorilor. De asemenea ca o dovadă de încredere puteți achita donația imediat după completarea formularului de mai jos și ne ajutați să încheiem mai repede și cu costuri mai mici campania de strângere de fonduri;
• Metoda de plată recomandată de noi este cea cu cardul, este cea mai simplă, automatizată, sigură și are costuri minime;

Pentru cei care nu mă cunoașteți (nu mi-ați citit blogul):

Sunt bolnavă autoimun, de foarte mulți ani. Diagnostic ”Boală Mixtă de Țesut Conjunctiv” – un mix de boli ciudate: miozită, vasculită autoimună, sclero pozitiv (scleroză în plăci), Raynaud, Sjongren etc. Toate acestea se traduc în ”neuropatie periferică”, iar neuropatia se traduce în dureri fizice, 24 din 24, 7 din 7.

Ce caut la cros, având aceste probleme?

În primul rând, îmi doresc să ajut. În al doilea rând, este PROVOCAREA. Provocarea mea, pentru mine. La fel cum fac și cu mersul pe munte, urcând vârfuri de peste 2500m.

Siguranța pe primul loc

Nu promit că voi încheia cursa. Ținând cont de problemele medicale pe care le am, o criză de dureri se poate declanșa oricând. La mine nu există ”fără dureri”, există doar ”dureri suportabile”. Știu ce mă așteaptă. Dar mai știu că o să o am lângă mine pe Alina, care mi-a spus ”merg cu tine, în ritmul tău”, chiar dacă ea ar putea alerga foarte bine, pentru un loc pe podium.

Irina, prietena noastră, vine și ea cu noi să ne fie alături. Ea are pregătire de asistent medical. Alina, ca și mine de altfel, are cursul de prim ajutor făcut, trecut cu brio. Ce să mai încoace-încolo, am un adevărat staff 😆 , sunt pe mâini bune.

Din cauza bolii, știu că am limite, ca orice om. Dar limitele sunt cele pe care singur ți le impui. Eu nu-i dau voie bolii să-mi impună limite.

SUSȚINE-MĂ, orice bănuț, contează 😀 .

Mulțumesc!

p.s.
În 2015, am participat la primul cros din viața mea. Și atunci, ca și acum, a fost pentru o cauză frumoasă. Cauza se numea Mihai, micul meu prieten bolnav, suferind de nanism hipofizar. Chiar dacă nu trecuse prea mult de când îmi dădusem jos ghipsul de la picior, am acceptat ”provocarea”. Aici găsiți povestea ”Mihai – un prieten special”

Nu după multă vreme, am mers împreună cu Mihai și Cristi (fratele lui), la încă un cros 😆 . Povestea o găsiți aici ”Micii mei eroi: Mihai și Cristi”.

Și… a mai urmat un cros, la Mediaș, Crosul Binder, tot alături de prietenii mei, Mihai și Cristi ”NU! Azi nu cros!” – este povestea.

”Dorințele noastre sunt presentimente ale aptitudinilor care se află în noi, sunt solii prevestitori a ceea ce vom fi înstare să realizăm” – J.W. Goethe