Ghid de supraviețuire
Postări recente

enduro

Acum vreo 3 săptămâni am fost la cabana Bârcaciu și am urcat pe vf. Ciortea. În zare, privind spre vf. Boia am văzut un grup – dar am ”văzut” greșit – am dat la maxim zoom-ul aparatului foto (nimic performant) cu gândul că postez pozele pe net să se vadă unul altul pe acolo. Surpriza mea a fost că de fapt nu era un grup mare ci erau patru motocicliști. M-am mirat și m-am întrebat: oare cum au ajuns acolo?!?!?

De câteva zile au apărut multe articole și postări care trag un semnal de alarmă asupra faptului că traseele și potecile din munți destinate drumețiilor pe jos sunt distruse de riderii cu motociclete enduro.

Ca să pricep mai bine ce-i ”enduro” ăsta am luat net-ul la rând – așa sunt eu, bolnavă de logică sau lipsa ei.

Enduro – este derivat din endurance – pe românăește și după dex ”ANDURÁNȚĂ s.f. 1. Capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare. 2. Rezistență mecanică (a unui motor).”
Un dictionar explicativ în engleză zice:
1. the fact or power of enduring or bearing pain. (puterea de a îndura/suporta durerea)
2. the ability or strength to continue or last, especially despite fatigue, stress, or other adverse conditions. Abilitatea sau puterea de a merge înainte, în ciuda slăbiciunii sau a durerii, a stresului sau a condițiilor nefavorabile.

Pe scurt din punctul meu de vedere totul se reduce la dependența nebunilor față de adrenalină, doar că suntem două categorii diferite:
1- Cei care fac enduro mergând de nebuni pe jos cu un rucsac greu în spate – în ciuda slăbiciunii, a durerii sau a condițiilor nefavorabile
2- Cei care fac enduro pe motociclete: fără greutate în spate, dar riscul să-și rupă gâtul e mai mare – automat au și o doză de adrenalină mai mare prin vene.

Unul dintre puținele lucruri pe care le-am învățat eu în viața asta, este că revoltele nu duc nicăieri. Cea mai bună cale/metodă este comunicarea. Aveți prieteni care participă la astfel de curse? Atunci vorbiți cu ei și explicați-le:
1 – potecile montane au fost create și întreținute până acum, pentru cei ce fac enduro cu rucsacul în cârcă.
2 – potecile montane se întrețin foarte greu. Cel mai des lucrează la întreținerea lor cabanierii, ajutați de către voluntari și e vorba de muncă de oameni adevărați care știu să dea cu sapa, târnăcopul și cu drujba.

Degeaba așteptăm să facă ceva ”autoritățile” sau cei care organizează astfel de curse pe trasee montane și care ”recunosc că merg pe traseele montane, dar spun că încearcă să facă minimum de stricăciuni.”

Da cine face cursa? Organizatorul? Știe el cât de mult este afectat traseul? Știe el cât de nebuni sunt cei de pe motoare și ce șanțuri lasă în urmă?

Și de fapt, eu mă întreb cât de ”mare” se dă cel care face un traseu ”enduro pe motocicletă” în fața mea, care-s juma de om și fac același traseu enduro cu un dulap de rucsac în cârcă? Mie una mi-ar fi jenă să fac pe motor un traseu pe care alții îl fac icnind sub greutatea rucsacului și să mă și fălesc mai apoi.

Îmi amintesc că am urcat la cabana Sâmbăta pe motocicletă – nu mă întrebați ce neam de motocicletă, aia pe care o avea dragul de nea Costică (fie-i țărâna ușoară) cabanier la sâmbăta prin 1994 – când am urcat cu Coco Vătafu sus la rugămintea cabanierilor care aveau nevoie de ajutor, să ”ținem” noi cabana peste weekend. Da ăla n-a fost enduro că am mers numa încet și cu greutate de cârat, nefiind în nici o competiție

Soluția nu este să așteptăm ca autoritățile să facă ceva pentru că asta nu se va întâmpla. Avem totuși o șansă să-i convingem pe cei care fac enduro pe motocicletă, de faptul că făcând trasee pe care noi le facem pe jos e de râsul curcilor, nu le aduce nicio glorie.

Mă gândesc că cei care se înscriu la astfel de curse, plătesc o taxă. No apoi de banii ăia, să ceară organizatorilor să le asigure trasee de adevărat ”enduro pe motocicletă” și să refuze traseele pe care mergem noi, cărăușii de dulapuri ca melcul, în serpentină.

Până la urmă totul se rezumă la respect: respectul față de cei ce muncesc să mențină potecile și traseele practicabile chiar și pe timp de noapte și respectul față de melcii cu casa în spate. Ori pe timp de noapte, cel cu rucsacul în spate chiar nu se așteaptă ca pe potecă să calce într-un crater rămas în urma unei roți de motocicletă și riscul cel mai mic să fie un picior rupt (asta dacă centrul de greutate nu se află în cap).

De ce vă mirați? Credeți că organizatorii de curse enduro pe motocicletă se gândesc la faptul că pe turiști îi poate prinde noaptea pe potecă?

Nu vă faceți griji, ei se gândesc doar la bani.

În concluzie: cea mai bună armă a noastră este să ne educăm unii pe alții. Îi admir pentru cei ce fac astfel de curse, îi felicit chiar. Dar îi rog să-mi respecte și mie nebunia și să nu mă expună unor pericole neavenite. Și da, doar ei pot să-i facă pe organizatori să facă ceva în privința asta. Șefii de cluburi să impună organizatorilor trasee speciale și bărbătești pentru un sport cu adevărat bărbătesc.

Arma noastră – a melcilor cu casa în spate? Hai să-i urmărim și să-i facem de bășcălie: ”ce traseu ai făcut? Ah, ăla? Stai să-ți spun eu ce ”enduro” fac pe el cu un rucsac de 15 kile în cârcă. Adică tu te dai mare că faci traseul pe potecă în serpentine? Pe motor?

….ziceam și eu… e doar o idee…

Ideile mele sunt de multe ori tâmpite, dar vă las pe voi să vă gândiți, dar când gândiți, nu uitați că autoritățile nu vor face nimic, iar pentru cei ce organizează astfel de curse ei aleg varianta ieftină și nu-i doare capul de restul.

Și eu fac enduro până înroșesc ”cauciucurile” și m-aș bucura să elimin pericolul de a-mi rupe gâtul într-un crater din ăla făcut de roata unei motociclete pe potecă. Nu de alta dar am nevoie de cap să-mi pot purta frontala, că ăla-i farul meu. 😆

Ai citit articolul și ai prieteni care fac enduro pe motocicletă? dă un ”share”, poate se gândește și la mine data viitoare – da știu, e slabă nădejdea, dar oricât de slabă este, asta este. Alta n-am.

coborarepicior2piciorurcare1

colaj_mic

Link-uri:

Ghid montan: „Turiștii cad în șanțurile create de motocicletele enduro”

S.O.S Salvaţi potecile turistice din Sibiu de efectele enduro!

11 Responses to S.O.S Salvaţi potecile turistice?!?! – și eu fac ”enduro”

  • Buna,

    e un subiect sensibil pentru mine, pt ca eu am facut si as mai face enduro, dar nu stiu de ce , cu ani in urma am simtit nevoia sa las motorul jos si eu sa merg sus.. si uite asa incet incet am ajuns sa descopar placerea de a fi pur si simplu parte din existenta fara nimeni si nimic si oriunde si oricand, insa in pasiunile mele, ramane isi motorul.

    Acum cateva saptamani eram cu un prieten si cu copiii nostri , mergeam catre Gura Diham , venind dinspre Azuga, incercam sa ii educam cumva , altfel decat la scoala iar pe traseu ne-am intalnit cu ei , un grup de motociclisti brasoveni. Prietenul meu neamt nu s-a dat la o parte de pe poteca. cativa s-au oprit, evident ne-au adresat cateva cuvinte pe care refuz sa mi le amintesc, invocand motivul ca ei de mici copii parcurg acele trasee. Sincer vorbind nevoia de adrenalina o inteleg, problema se pune in jurul cuvantului libertate.. Fiecare om e liber sa faca ce vrea atata timp cat nu stirbeste libertatea altcuiva.,, exista multe poteci de munte si exista si multe drumuri pt enduro unde turistii nu s-ar baga, nu poti face la picior 70-80 km prin noroi, vaduri de ape si asta intr-o singura zi, ori tara noastra ne ofera multe. astfel daca cineva vreodata se gandeste cu adevarat si la motociclisti , ar fi bine sa marcheze anumite trasee doar pt enduro si poate sa le ofere si ceva de gen siguranta…are cineva idee cu e sa fii ud, flamand, inghetat si sa se defecteze ceva la motor sau poate la un picior sau o mana ?
    Apoi problema se poate pune si altfel… nicaieri in lume, disciplina nu cred ca a venit ca urmare a unei educatii binevoitoare, sa fim sinceri regulile si limitele atrag sanctiuni, ori in Bucegi , cat si pe unele carari de munte din cate stiu, e o zona numita Rezervatie Naturala, de ce oare nu e nimeni din jandarmerie acolo desi au si cai si ATV-uri ?

    In fine, pe mine m-a deranjat faptul ca ma duc in munti departe departe sa-mi caut linistea , sa fiu departe de masini si zgomot traind o frumoasa transa, care uneori e intrerupta de unii pe care-i numesc frati …si doare .. atat

    • Ai mare dreptate! Și eu pe munte merg pentru liniște. I-am auzit și eu și parcă sfâșiau liniștea.
      Nu-mi fac iluzii că disciplina ar veni ca urmare a unei educații binevoitoare, nu ai cum să-i educi astfel pe toți și câtă vreme nu există sancțiuni, regulile nu vor fi respectate.

      Prin articolul de mai sus, m-am alăturat celor care pornesc o acțiune în privința asta în speranța că se vor alătura mai mulți.

      Dar până se va ajunge la ”reguli și sancțiuni” e cale lungă. Între timp am putea să încercăm măcar să schimbăm ceva, cât de puțin – chiar dacă simțim că ne luptăm cu morile de vânt.

      Măcar nu stăm cu mâinile în sân. Trebuie să luăm toți atitudine și poate cei în drept se vor trezi. E drept că la cât sunt de adormiți, ca să-i trezim trebuie să facem gălăgie mare.

  • Trezirea! Tafurile, taierile legale si ilegale de paduri, constructia de microhidrocentrale pe raurile de munte, politicienii corupti, hotii de lemne, marii industriasi austrieci care exploateaza resursele Romaniei, vanatorii (mai ales straini) si braconierii, acestia sunt cei care distrug padurile si potecile, fauna si flora, drumurile forestiere , apele .. natura. Poluarea facuta mai ales de industie. Din cauza taierilor haotice si defrisarilor apar alunecari de teren, inundatii si eroziunea muntilor. Acestia sunt inamicii naturii! Mai bine incerca sa salvezi padurile si natura. Inearca sa vezi padurea de copaci! Trebuie legislatie si reglementare si autoritatile competente sa o impuna. Protesteaza impotriva taierilor activ! implica-te! degaba incercam sa salvam potecile daca nu salvam padurile. Nici mie nu imi plac motoarele pe potecile turistice marcate din muntii nostri, dar impactul acestora in natura nu se compara cu impactul drujbelor. Poluarea facuta de industrie si cea facuta de masinile de la oras au un impact mult mai puternic asupra mediului.. negativ. Defrisarile ne distrug muntii, calitatea aierului, dispar raurile ne submineaza economia, deoarece exportam lemn brut in loc sa il prelucram (mobila) inainte. Aici trebuie data lupta! Datorita acestor exploatari forestiere cima se modifica si fenomenele extreme apar tot mai des, apar incendii mai dese, alunecari de teren mai dese, dispar raurile care fara padurea care capteaza vapori nu se mai formeaza. Trebuie vazut adevaratul dusman! Bafta!

    • Stimate domn,

      Văd că mult năduf ai de vărsat și nu zici rău. Nu știu unde m-ai văzut adormită, oi fi, nu zic că nu. De mi-ar sta în putere aș lua în brațe și pădurile și munții și toată natura ca să le feresc pe toate de distrugeri.

      Am văzut tafurile și am plâns văzând măcelul care se face în păduri. Știu și de poluări de toate felurile – le simt zilnic pe pielea mea și-mi pare rău că sunt neputincioasă în fața tuturor relelor care le văd că se întâmplă în jurul meu.

      De ce am ales să scriu acest articol apărând potecile montane? Pentru că sunt prea mică pentru o bătălie mai mare de genul corupție și alte minuni. Bătălia cea mare, v-o las domniilor voastre care aveți mult mai multă energie decât mine.

      De ce apăr potecile de motocicliști? Sperând că se reduce și poluarea aerului cu gaze de eșapament și poluarea fonică.

      La ce-mi trebuie mie potecă? Pentru că pe mine mersul pe munte ”mă ține” pe linia de supraviețuire atât fizic cât și psihic, ajutându-mă să nu mă transform în plantă.

      Ăsta-i blog-ul meu personal și amărât. Chiar credeți că nu văd pădurea de copaci?

      Cu cine să mă bat mai întâi cu cei care taie copacii? Cu tafurile? Cu cei care distrug calitatea aerului? Cu cei care contruiesc hidrocentrale? Sau cu sistemul medical din țara asta? – că asta mă doare rău și personal.

      Mesajul dvs de mai sus e foarte energic – cu siguranță aveți mai multă energie ca mine să faceți o asociație să vă implicați în toate cele despre care vorbiți. Când o să faceți lucrul ăsta (sau poate că deja l-ați făcut) vă rog să-mi dați de știre și pe cât mă lasă condiția mea de om bolnav, mă bag și vă susțin și mă implic.

      Până atunci nu pot decât să-i rog pe motocicliști să-mi salveze și mie acolo o potecă două pe care să pot să merg și eu din când în când să mă simt OM întreg, fără să-mi rup oasele.

      Mulțumesc pentru comentariu dumneavoastră.

      Krista Lurtz

  • Nu stiu cum este in alte zone, insa in Banat, zona semenic si imprejurimi fac enduro de atata timp si niciodata nu am trecut peste traseu turistic de mers pe jos.
    Pana acum nici nu mi-am ridicat problema, sunt ATATEA alte zone pe unde sa te dai cu motorcicleta, probabil ca mai bine de 90% fata de zone pe unde umbla turistii pe jos.
    Si tocmai de aia “esti pe motor” sa poti sa mergi oriunde cineva pe picioare nici nu s-ar strufoca sa mearga.

    Asadar pentru cei care merg intentionat pe aceste trasee nu pot sa le spun decat ca sunt fara scrupule si in loc sa se bucure de “libertatea” de a face enduro in Romania ei dau cu mucii in fasole!

    • Domnule Adrian,
      vă mulțuesc!!! din suflet!!!
      Asta este și ideea: aveți libertate? no apoi fă enduro pe motor de-adevăratelea! Că de aș avea (pentru asta ar trebui să fiu om sănătos) puterea să țin un motor ”în mâini” nu m-aș da înapoi și aș sui pe munte ”pe unde-mi vine” – în nici un caz pe poteci – aia-i fix.
      Recunosc – am mers cu atv-ul și cu ”motor” – pe munte, doar asistată – dar eu eram la ”băgat gaz”. Știu ce înseamnă adrenalina aia.
      Articolul meu este la genul ”măi dragilor, vă iubesc și vă respect! băgați mare! dar vă rog frumos…să vă gândiți și la melcul cu casa în cârcă”

      Curios este totuși că cel mai mult comentează cei ”turați” – adică ”ce-ai cu mine?!?!?”.
      Frână, că n-am sărit în gâtul nimănui. 🙂

  • Deci, pana la urma, unde sunt potecile pe care trebuie sa le salvam? Faptul ca ati vazut in zare, undeva departe, 4 motociclisti nu inseamna ca v-au invadat potecile, ca le distrug, etc.
    Si a doua intrebare: lasand la o parte problemele la a caror rezolvare nu aveti acces, cum ar fi taierile ilegale de paduri (desi s-a infiintat radarul padurilor, stiti de el?), spuneti-mi si mie, de curiozitate: ca si cetatean, de cate ori ati incercat sa curatati poluarea dupa cei din a caror randuri faceti parte? De cate ori ati luat un sac si ati adunat de pe poteci PET-urile lasate iin urma de ceilalti?
    Eu, ca si endurist, nu ma dau pe poteci de picior, si strang de fiecare data cate un plastic ce se rupe din motocicleta mea sau a altui coleg la vreo cazatura. Recunosc ca facem zgomot in padure, dar daca nu interactionam cu voi, ce treaba aveti sa ne filmati de departe si sa va ofticati ca existam si noi pe acolo?

    • Domnule Mircea, cu tot respectul, până și titlul post-ului meu este pașnic, nu-i mandatoriu, e o simplă rugăminte/întrebare. După cum spuneam, toți suntem ”enduriști” într-un fel sau altul iar eu vorbesc/scriu din punctul meu de vedere. Nu i-am acuzat pe cei de pe Boia chiar i-am admirat și nu a însemnat că mi-au invadat potecile. Nu m-am ofticat, i-am invidiat dar deh, motocicleta e mai mare decât mine.

      Chiar că e vorba doar să ”cădem” undeva la mijloc.

      De câte ori am luat un sac și am adunat gunoaie lăsate în urmă de alții? Sunt născută ceva mai devreme și am învățat să fac lucrul ăsta de la 16 ani. De obicei am sac de gunoi în rucsacul de tură și atunci când pot adun gunoaie. E drept, prefer să-mi fac poze cu pantofi cu toc pe munte decât să mă deghizez în erou și să-mi fac poze cu gunoaiele pe care le adun în urma altora – așa că n-am dovada că adun gunoaie pe munte… nu credeam că pozele m-ar ajuta la ceva. Dacă nu pot și nu sunt înstare să adun gunoiul altora, pe al meu cu siguranță îl port cu mine și nu-l las nici tăiată. Asta nu înseamnă că nu-mi pare rău că am văzut gunoaie pe care n-am fost capabilă să le adun. Vara asta, coborând de pe Șerbota am văzut o ”poiană de gunoaie” lăsate în urmă de ”afinari”. Mea culpa – n-am mai avut energie să le adun din păcate (la mine energia e cu drămuita).

      Îmi cer scuze dacă v-am deranjat prea tare cu articolul meu. Ca și cetățean, adun gunoaie când pot – că-s un cetățean tâmpit care urcă pe munte împotriva sorții și a doctorilor și cu riscul de a-mi rupe gâtul cu motor sau fără. Cred că m-aș salva de chin- sau măcar l-aș scurta, dacă aș urca pe motor :-).

      Dacă dumneavoastră ca endurist nu mergeți pe ”poteci de picior” aveți toată admirația mea!! sinceră! Pentru că de fapt aia înseamnă enduro pe motor – pentru asta militez și pe cuvânt că dacă așa avea putere, aș face și eu o tură de enduro pe motor – dar nu despre asta era vorba. Vă respect pentru ceea ce faceți și vă admir. Rugămintea era: ”faceți enduro pe motoare ocolind potecile, vă rog frumos” – nu de alta, dar pe ”potecile” alea, mai urcă și oameni cu handicap fizic – ca mine – și mi-a trebuit ceva vreme să am curajul să urc pe munte iar….chiar îmi pare rău că oamenii nu pot vedea mai mult decât ”viziera”. E încă o lecție pentru mine: citiți articolul, vă înfuriați, dar nu vă uitați cine-l scrie: ”nu contează! m-a atacat, atac înapoi!”…așa de rău am scris?!?!?!?

      • Ati scris rau. Ati pornit de la o poza facuta de la mare departare unor enduristi, ca apoi sa divagati pe marginea potecilor distrruse de ei, de catre organizatorii de curse, etc. Astept si pozele cu aceste poteci distruse. Fac enduro de cativ ani, si stiu “puterea” de distrugere a unui cauciuc cu crampoane. Pe o urcare normala, o poteca de picior, poate doar rupe un pic de iarba. Mi s-a intamplat de multe ori ca un traseu folosit la o cursa sa fie napadit de vegertatie in cateva luni, sa nu se mai vada ca a trecut pe acolo vreun motor.
        Asa ca v-as ruga, ori puneti niste poze din care sa se vada clar ca enduristii distrug padurea, ori nu mai creati astfel de articole la care sa incepem sa ne injuram intre noi pentru ca avem un hobby sau altul.
        Multumesc

  • Doamna, acesta nu este un atac, asa cum nici Mircea mai sus nu v-a atacat. Ati scris un articol fix ca sa va aflati in treaba. Am inteles, aveti niste probleme de sanatate, le am si eu la randul meu. Serios. Fac sport de performanta desi mi s-a interzis lucrul acesta ca purtatoare de 2 hernii ( nu e vb de enduro ). Dar haideti sa va mai spun ceva, aspectul medical va priveste si atata timp cat nu intampinati dificultati in traseele montane ar trebui sa va abtineti. Stiti de ce majoritatea practicantilor de enduro nu merg pe trasee de picior? Tocmai pentru ca riscul de accident cu o alta persoana este prea mare. Daca in afara de dictionarul ala citat ati mai fi avut curiozitatea de a viziona macar cum decurge o asemena competitie (pe youtube) v-ati fi dat seama care sunt riscurile de a circula cu motoreta pe un traseu de picior. Pana una alta, va doresc cat mai multe iesiri montane si cat mai multa informatie! O seara buna!

    • Doamnă,
      În afară de ”dicționarul” ăla, am văzut pe viu – nu am nevoie de youtube pentru asta (sunt chiar pătimașă când vine vorba de adrenalină). Dicționarul ”ăla” l-am folosit doar pentru a se înțelege exact ce este ”enduro”. Da, și eu fac ”enduro”. Este vorba de ”enduro pe motocicletă”. Și n-am vrut să-i atac pe cei care fac ”enduro pe motocicletă” – am spus că-i admir. E vorba doar de respect unii față de alții. Eu nu spun că toți enduriștii pe motocicletă fac la fel, dar sunt care fac asta – se folosesc de poteci. Eu nu generalizez și de obicei înțeleg pe toată lumea – 3 ani am făcut enduro pe motor 4X4 pe dune de nisip în Qatar.
      Chiar și titlul articolului e pașnic, cu semnul întrebării.
      Dar e la modă azi să sari direct în carotida cuiva, fără să îți spui ”eu sunt corect, eu nu fac așa ceva, dar oare toți sunt ca mine?!?!?”
      La fel cum eu personal, chiar și cu probleme de sănătate: îmi car gunoiul de pe munte, nu-l las acolo, dar sunt mulți care nu fac așa cum fac eu – ca urmare mă doare sufletul când găsesc gunoaie pe munți.
      Dar… cum spune un comentariu primit pe mail:
      ”Articolul ”enduro”: echilibrat și argumentat. Îi înțelegi, dar și ei ar trebui să înțeleagă. Dacă cineva înjură pe marginea lui, înseamnă că nu pricepe, nu e-n stare să se pună-n pielea altuia. Fie motociclist, fie drumeț, fie organizator.”

      Mulțumesc pentru comentariu, cu toată stima
      Krista Lurtz
      p.s. Multă sănătate. Eu de 2 herni, m-am operat în ’96 – din motive de ”enduro” 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *