Ghid de supraviețuire
Postări recente

Din ciclul: ”Toate mi se-ntâmplă numai mie”

Parcă o aud pe mama spunând: ”Muntele ăla o să îți pună capac!” … apoi că doar cineva sau ceva trebuie s-o facă și pe asta.

E adevărat că și anul trecut, după turele din Retezat, Rodnei și Făgăraș, la întoarcere am avut dureri de picioare – laba piciorului cu toate minunatele ei articulații – dar au fost la limita suportabilului și au dispărut după 2-3 zile. Tura din Bucegi: Bușteni – Mălăiești – Hornul Mare – Omu – Babele – Bușteni mi-a pus capac așa că niciodată în viață nu-i târziu să înveți că mamele au întotdeauna au dreptate 😛 .

La două zile după ce am ajuns acasă după tura de pe Omu, au început durerile în piciorul stâng la nivel suportabil. Ca de fiecare dată am așteptat să treacă, doar că de data asta n-a mai trecut. O săptămână… două… mers la medic și primit diagnostic: tendinită. N-ai ce-i face decât să aștepți să treacă. Stai cuminte, bei calmante, te ungi cu tot soiul de alifii. În plus medicul mi-a prescris și un soi de zamă de crab la pliculeț care cică reface colagenul, plus alte două soiuri de pastile care refac (teoretic) tot soiul de țesuturi. La calmante am renunțat că nu mă ajutau chiar deloc. Restul le-am băut cuminte că sunt ca apa sfințită: nu fac rău și speri să facă bine.

Șontâc – șontâc, șchioapă ne-șchioapă, m-am dus și la dințar. Cui nu îi e teamă de dentist? Eu recunosc că mie îmi este. În plus, de câte ori m-am gândit să merg la dentist, mă gândeam că o să am parte de complicații, iar zicala ”de ce ți-e frică, n-ai să scapi” n-a fost degeaba inventată.
În viața asta a mea, am învățat foarte bine un lucru: dacă lucrurile au 1% șanse să meargă prost, la mine cu siguranță va merge prost, atâta timp cât nu pot să fac nimic să schimb situația.

Cred că am o gaură în aură și pe acolo intră ghinionul, ceasul rău și pisica 13, toate deodată.

6e3809c56c6e61f5f53bf56b07d5db7bRecapitulare: șchioapă și cu ditamai infecția după extracția caninului. Anticorpii mei cei dragi și iubiți au multă treabă, ei trebuie să atace propriile țesuturi, nu infecția. URA! Antibiotice. De când mă știu n-am băut atâtea pastile. Când bei antibiotice, ce zice stomacul? Așa a zis și la mine. Neputând mânca am slăbit. Am mai slăbit o tură și în urma revoltei stomacului la cele antibiotice – am atins performanța de 49,5 kg (mă fac fotomodel).

Recapitulare: șchioapă, flămândă, slăbită, obosită.

Acum trei zile, piciorul meu stâng și șchiop, a luat-o razna rău de tot. Când m-am trezit de dimineață mi-am dat seama că nu mai pot călca pe el. Ba puteam, dar cum îl atingeam de podea, durerea se ducea ca fulgerul până în creier. Nu mai mergea șontâcăiala, așa că am trecut la țopăială, mers din perete în perete, din bufet în masă etc. Dați-mi un punct de sprijin și am să… și n-am să mă răstorn 🙄

M-am speriat. Ok, tendinită, tendinită, dar să doară în halul ăsta, atâta vreme?!?!?! De ani de zile sunt amenințată cu demielinizarea, cum să nu mă apuce frica? O cam băgasem pe mânecă…

Hai la doctor, la ortoped. Așa am aflat că la Mediaș nu există ortoped. Ce frumos! Prin urmare m-am ales cu o plimbare până în Târnăveni la spital, la urgențe. Nu pot să nu spun ce surpriză frumoasă am avut: începând cu portarul, infirmieri, asistente și terminând cu medicul, toată lumea s-a purtat foarte frumos cu mine. Atât de multă amabilitate era în jurul meu că n-am putut să nu mă întreb unde mă aflu?!?! În ce țară? Unde mai pui că personalul era alcătuit din români, unguri și medicul moldovean 😆

Consultul de rigoare urmat de radiografie, apoi diagnosticul ”artroză acută”. Bună și aia dacă n-am de ales. A fost singura ofertă. Medicul puțin încurcat mi-a spus că trebuie să-mi pună piciorul în ghips și pe chipul lui vedeam că aștepta aprobarea sau dezprobarea mea.

– Domnule doctor, dacă îl punem în ghips, trece? Trece durerea?
– Da.
– Atunci puneți două ture de ghips, că poate trece mai iute!

În timp ce îmi punea piciorul în ghips, am mai povestit despre boalele mele – despre care chiar avea habar – mi-a dat sfatul de rigoare, sfat pe care mi-l dau toți doctorii de 16 ani: ”cu diagnosticul dumneavoastră nu aveți voie să faceți nici un fel de efort”. Și să fac ce? Să mă transform în plantă?
Exclus să mă apuc să stau precum florile în vază, nu de alta dar n-are cine să îmi schimbe apa 😉 .

Recapitulare?

Recapitulare: șchioapă, flămândă, slăbită, obosită și cu piciorul în ghips.

Nu, nu mă plâng că e rău sau că e greu… ferească Dumnezeu de și mai rău! Că-ntotdeauna de mai rău rămâne loc. E drept că mi-aș dori să se mai gate și la mine câte una câte alta, dar cum se gată una, dau în alta 🙄 . Nu prea am timp să mă plictisesc.

E ok în ghips, nu mai am dureri de picior, dar marți am programare la dentist  :mrgreen: oareeeee….

b973c8f4f100310386b867c8bc5a05d9

Citește și Ghid de supraviețuire în casă – 2

5 Responses to Ghid de supraviețuire în casă – 1

  • asta ca sa imi fie mie capac! Dupa o noapte de tantzan ma doare un genunchi de crap :)) da nu ma plaaaaaaaaaaaang…pfiii nimic nimic, daca il pun si pe ala in ghips :))

  • Draga Krista ,noroc ca mai avem umorul care ne salveaza!..imi pare rau ca ai probleme, sa stii ca toata lumea are o stare mai proasta in toamna asta( nu stim de ce,poate e adevarat si ne baga astia ceva in aer, in mancare..) Sa stii ca si eu am probleme dupa ce am revenit d ela munte anul asta ,desi merg in fiecare vara si ma simteam excelent ,probabil ca anul asta a fost mai rece si mai umed ca de obicei ,pt ca si mie personal mi s-au reactivat toate alea.
    Culmea e ca aveam de gand sa merg zilele astea la dentist. Ar fi mai bine sa ma abtin ,nu?? (HAHA)
    Sfatul meu prietenesc (si cu experienta in bolile astea ..) e sa nu mai bajbai si sa pierzi timp si mai bine fa un efort si mergi la o clinica univeristara,la un medic bun specialist in boli autoimune, unul care sa stie meserie. la reumatologie la Cluj ,Mures,Timisoara Bucuresti. lasa Mediasul si Tarnaveni-ul,cu tot respectul ,poate ca sunt medici buni si pe acolo,dar ai intrebat cate cazuri de boli autoimune multiple au tratat cu SUCCES la viata lor? fa-ti si o EMG ca sa scapi de o grija. Aceste boli fiind rare e normal ca bolnavii sa se concentreze la cateva centre de referinta din tara.deci”Ia-o pe scurtatura” direct la medicii care au experienta

    • Doamna doctor, mulțumesc pentru sfaturi. Se știe că noi autoimunii suntem meteosensibiloși – ne obișnuim cu toate. La dentist mergeți fără grijă că nu este epidemie – nu dați idei că mai născocește careva vre-un vaccin :-). Cât despre medici care tratează boli autoimune multiple cu SUCCES… Dar promit, dacă nu îmi trece durerea de picior cu ghips, o să încerc și cu un medic competent 🙂 mulțumesc încă o dată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *