„Recompensele pe care le primesc cei care perseverează depăşesc cu mult durerea care trebuie să preceadă victoria.” Ted Engstrom
În vara ce a trecut (2018) i-am urmărit pe Facebook, pe Cristi și Gabi Airinei, porniți la drum pe biciclete: ”Intra Carpatian Tour”.
”Prima persoană cu diabet tip 1 insulinodependent ce a făcut turul Romaniei pe bicicletă. Pentru a ajuta cât mai multe familii să aibă un trai apropiat de normal, Gabriela și Cristian și-au propus să spună: Da, si eu pot sa fac turul Romaniei pe bicicleta”. Aceasta este descrierea de pe siteul asociației ”Da, și eu pot!” Găsiți acolo informații despre ei și proiectele lor. Continue reading
Tocmai azi, când scriam acest articol, o veche prietenă a mea, a pus o întrebare pe grupul de suport A.P.A.A.:
”Bună. Vreau sa merg la medic, pentru investigații. Cum n-am mai fost demult, am nevoie de recomandări. Caut medic implicat, serios, care sa aibă timp. Fie el la privat sau la spital de stat.”
Asta este povestea noastră, a bolnavilor autoimuni, spusă frumos de Ștefania. Continue reading
”Privesc viața precum un pasager important de pe Titanic: s-ar putea să nu ajung la destinație, dar măcar merg la clasa întâi.” – Arthur Buchwald
(Pentru a înțelege mai bine povestea, vă invit să citiți mai întâi articolul ”Autoimun în Creasta Făgărașului: Șaua Brătilei – Bâlea Lac.”)
După tura de creastă a Făgărașului, adevărat enduro, am ajuns acasă extrem de obosită, dar fericită. Îmi ieșise! Cu toate că n-aș fi crezut niciodată că am să reușesc o asemenea performanță. Continue reading
De când am reînceput să merg pe munte, mi-am dorit să ajung să fac un traseu de creastă, cu cortul. Creasta Făgărașului, nu e ușoară nici pentru cei sănătoși, d-apoi pentru mine. O tură de câteva zile de creastă, înseamnă rucsac greu. Continue reading
Fiecare cu demonii lui. Ăștia fiind groaza de o operație majoră, de un tratament nou, de goange, de înălțimi etc. Până și episoadele de depresie sunt demoni cu care trebuie să mă bat. Stările de anxietate – la fel.
Depinde de fiecare modul de înfruntare a demonilor. Între a lupta sau a-i lăsa să te înspăimânte încât permiți să-ți controleze viața.
Pentru că sunt om, am avut (am) și eu demonii mei, despre care am să vă povestesc aici. Continue reading
La șase și un sfert, am plecat vesele spre Sibiu cu Alina, Irina și mama Irinei. Prognoza meteo nu era deloc încurajatoare: ploaie.
– Ce facem dacă plouă? întrebă Alina.
– Ce să facem, alergăm! Că doar de aia ne ducem! Continue reading
”Păstrează-ți visele vii. Înțelege că pentru a realiza ceva, trebuie să ai credință și încredere în tine, viziune, muncă, determinare și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.” – Gail Devers
Zilele trecute m-a apelat Alina (Pokemoana mea dragă), să mă cheme la ”Maratonul Internațional Sibiu”. N-am putut să spun decât că s-a țicnit.
”Eu la MARATON!?!?!?”
Asta vrea să mă omoare! Ce-o fi în capul ei? Continue reading
ÎNAINTE DE ORICE
Site-urile de genul ”Planta X te vindecă …și de ce nu suferi” e un alt fenomen al ”media internet”. Nu pot să spun că ”vă șterg din lista de prieteni de pe feisbuc dacă mai postați așa ceva!”. Dar vă rog ÎNAINTE să șeruiți toate porcăriile, GÂNDIȚI! LOGIC!!! (mama ei de logică)
Cel care citește acest gen de aberații, poate să fie un bolnav ca mine, la început de drum. La început de astfel de drum…încerci orice fel de fel…de fel. Îți pui speranțe întro vindecare. Vindecare, nu este. Speranțele mor, încet, una câte una. Continue reading
La Bârcaciu am plănuit, cu Alina și Ovidiu, următoarea tură: Retezat – Peleaga, 27 ianuarie.
Săptămâna dinaintea datei stabilite, nu mi-a fost prea bine. Pe lângă cele obișnuite, am avut parte de dureri de cap, constante. Fără efect la pilule. Mă gândeam chiar să renunț la tura asta, nu mă simțeam înstare. Dar dacă ieșind la aer curat scap de durerile de cap? Știam că o să fie o tură grea. Oricum, până la cabana Gențiana, aș fi ajuns. Acolo puteam să aleg dacă să urc sau să stau cuminte la cabană, lăsându-mi prietenii în voie. Continue reading
Barcaciu – vineri treișpe – ianuarie 2017
Prima tură din an. Tură de probat noul echipament: rachetele de zăpadă (fărașe colorate – după cei de la Decathlon, când le-am comandat) și colțarii primiți cadou de la vechii mei prieteni, Lili și Doru. Normal că mă mâncau tălpile a suit pe munte.
Împreună cu Alina și cu Ovidiu, am stabilit să plecăm vineri pe la prânz, după cum termina Ovidiu serviciul. La 13:35, plecam din Mediaș. Știam că o bucată bună din drum o vom face la frontală, dar ne simțeam încrezători toți trei. Habar nu aveam ce ne așteaptă. Nimic nu prevestea calvarul. Continue reading