Ghid de supraviețuire
Postări recente

povesteDupă cum știți de-acum, am pus la cale o seară folk, în scopuri caritabile – în beneficiul ”CRUCEA ROȘIE” – subfiliala Mediaș.

Am postat afișele pentru seara folk și am fost întrebată ”cine sunt cei doi actori că n-a auzit nimeni de ei?!?” Răspunsul meu: dacă vin la Mediaș, pentru o seară caritabilă, sunt în primul rând oameni cu suflet mare!

Anul trecut pe FB am văzut un anunț ”Crucea Roșie de la Mediaș, caută translator român – englez pentru un curs de prim ajutor”. Mi-am zis că mă descurc și m-am oferit voluntar.

Așa am ajuns să-i cunosc pe cei de la ”Crucea Roșie – subfiliala Mediaș”. Oameni cu suflet, săritori, dornici să dea o mână de ajutor celor la nevoie. Cum să nu mă bucur că am întâlnit astfel de oameni?

Dacă tot i-am cunoscut și m-am hotărât să-i ajut, de Crăciun m-am pus pe făcut turtă dulce pentru copii nevoiași și oameni bătrâni, convisă fiind că vor ajunge unde trebuie. Îmi place să fac prăjituri (e tot un soi de artă, doar că-i… culinară) și să dăruiesc. De ce turtă dulce? Pentru că prin zona asta, mai ales pe la sași de Crăciun, se face turtă dulce. Plăcute aduceri aminte din copilărie… Bradul poate să lipsească (o crenguță acolo, de iz, e suficientă). Dar dacă în casă nu miroase a turtă dulce, parcă nu-i Crăciunul.

Aş vrea să pot să-i ajut mai mult. Nu doar de sărbători. Cei nevoiași n-au nevoie de ajutor doar de sărbători. Probabil că de Paște o să fac și ceva prăjiturele, dar voiam puțin mai mult…

Pentru că medieșenii iubesc muzica folk – în ultima vreme am fost la câteva seri dedicate – m-am gândit că aș putea să fac și eu o seară în scopuri caritabile, evident. Mi-am sucit puțin creierașii, cum să fac și ce să fac? După cum am mai spus, n-am mai cântat de multă vreme, dar vocea tot o am – am probat.

Mircea Hodârnău face parte din puținii medieșeni care mă cunosc de când m-am mutat în urbe, așa că seara cu pricina o fac ”sub” sigla asociației ”Mediașul Nostru”. I-am prezentat proiectul și a fost de acord.

Mă gândeam ”mă duc singură… aș găsi cine să mă prezănteze și la Mediaș, dar să spună despre mine ce? Când eu la Mediaș am stat mai mult în bârlog?”

Mihai GiurițanAm pus mâna pe telefon și l-am sunat pe vechiul meu prieten Mihai Giurițan – actor de profesie, a jucat pe scena teatrului din Brașov, apoi a fost director la Casa de Cultură Făgăraș, dar în primul rând un foarte bun prieten. Ca folkistă mă cunoaște… de când am început să cânt pe scenă. Împreună am colindat și scenele de prin țară, eram prezentă la spectacolele pe care le organiza și mă chema, chiar și după ce m-am îmbolnăvit.

Ce om ar fi mai potrivit decât el, să mă prezinte? Sper că nu o să dea tot din casă 😆 , nu de alte dar eu fiind cea ”trăznită” numai de șotii mă țineam, pe unde ne duceam. Dacă-și amintește, la Caracal, am primit premiu o pană de gâscă…de curcă, dar să nu-i amintiți!

Mihai auzind ce-mi zburătăcește prin minte, s-a gândit că poate să aducă și ajutoare
– Tu Kristule, ce zici dacă vorbesc cu Zoltan Butuc să vină și el?
– Păi zic că-i bine!
– Nu cred că-l cunoști, dar caută-l pe google, hai că vorbesc cu el și vedem ce zice.

Cum să nu mă bucur?
În primul rând m-am bucurat că Mihai – cu care nu am mai vorbit de multă vreme – nu a stat pe gânduri, mi-a spus din prima ”DA” apoi că aduce și… ajutoare… cum să nu te bucuri că ai asemenea prieteni? Probabil că de la Făgăraș, aș fi primit mai multe DA-uri de la vechii mei prieteni, dar e prima mea ”organizare” a unui asemenea eveniment și nu vreau să încurc prea multe ițe.

Recomandat de Mihai, nu mai trebuiau alte referințe despre Zoltan, totuși curiozitatea… și cu google la îndemână am zis să văd și eu. Mare-mi fu mirarea să văd că google pe primele rânduri îmi dă ” Zoltan Octavian Butuc – IMDb is an actor, known for ”Spovedania”. M-am făcut mică în fotoliu. Adică… Mihai nu vine cu mâna goală, vine cu ea… hotărât! (găsiți mai multe informații despre Zoltan pe google, pentru cei interesați).

Apoi m-am dat pe YouTube și l-am ascultat. Pe mine una, m-a uns la suflet ce am auzit – m-am făcut și mai mică în fotoliu.?

Mi-am revenit puțin când am dat peste contul lui de FB și am văzut că mai este numit ”Povestașul Zoltan” iar cum își intitulează serile de show, parcă mi-a mai venit inima la loc:

”Pomana în viu a lui Zoltan Octavian Butuc” – la asta recunosc că am râs zdravăn. Cândva în Qatar, mi-am invitat câțiva prieteni la restaurant pentru ”my funeral dinner” – pe românește la propria-mi pomană, poate apuc să vă povestesc și asta.

Alte titluri sunt cu jocuri de cuvinte: ”CuMINEcare ZBOr”, ”Pentru cei care iubesc limba poezească”, ”Pitroceli Muzicale”. Apoi cum să nu-mi placă și fără să-l cunosc?!?! Dacă ați mai citit blogul meu, vă dați seama de ce îmi place. Plus că felul în care povestește – recită-cântă, mă unge la suflet.

Când am spus că Zoltan vine cu ” Vechi Povești minerești”, am primit priviri oleacă strâmbe că la români când vine vorba de mineri …  încă dă cu virgulă se pare. Dar pe evenimentul creat pe FB am postat un link pentru lămurit treaba.

Mai greu mi-a fost când a venit vorba să fac afișul, cum să mă pun eu, ”cap de afiș” între cei doi? Am îndrăznit până la urmă doar cu gândul că… sunt femeie 🙄 . Când i-am întrebat ce vor să scriu pe afiș în dreptul lor, amândoi au spus ”nume, punct”, dar totuși…. am scris ”actor” la cei doi iar la mine am scris Krista Lurtz punct, că nu știam ce mama zmeului să scriu. Am făcut afișul și l-am trimis câtorva persoane să-și dea cu părerea. Părerile au fost bune, doar că din vârful muntelui a coborât cu ecou cu tot, o apostrofare ”adică la tine nu scrii nimic?!?!”. Dacă-i din vârf de munte, apoi musai să ascult, așa se face că stingher și cu fereală, am scris și eu acolo sub numele meu ”artist”. E drept că sunt mai mult artist ”plastic” – pentru că mă joc cu plastilină (FIMO), sau mă relaxez cu arta culinară la bucătărie, dar tot un soi de artist se cheamă că sunt… mă rog, unu mai mic acolo, 50 de kile nu-i mare brânză…

Ce-mi doresc să iasă? Pe lângă faptul că banii ce se vor strânge sunt donați în scopuri caritabile, îmi doresc să iasă o seară de suflet pentru toată lumea. Sau… mă rog, pentru cei dispuși să se simtă bine în prezența noastră și să ne asculte.

Eu personal am să cânt probabil și ceva compoziții proprii, dar mai degrabă am să cânt zdrăngănit melodii folk uitate de lume și de timp (ca pentru o seară de poveste), Zoltan vine cu povestelile și pitrocelile lui, iar Mihai cu prezentarea (Dumnezeu știe ce-o să zică) – el ne cunoaște pe amândoi – și cu poezie. Din combinața asta ceva-ceva, musai să iasă ceva frumos.

Cum am mai spus, este vorba despre un moment caritabil, plin de surprize. Până și ”invitațiile” prin forma lor, sunt o surpriză. Am eu așa un… feeling că vor mai fi și alte surprize. Spun asta pentru că până acum, de când a încolțit în mintea mea ideea, s-au întâmplat destule iar  timp și loc, mai este.

 

folk

Protagoniști: trei oameni – punct

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *