Ursitoarele mele

Definiție din dicționar:
ursitoare f. cele trei zâne ale destinului, cari (după credința poporului), a treia zi după naștere, vin în casă și menesc copilului soarta-i viitoare, bună sau rea, fericită sau nefericită. Ele sunt trei la număr:

– cea mare, Ursitoarea, toarce firul vieții;
– cea mijlocie, Soarta, rostește pățaniile noului născut;
– iar cea d’a treia, Moartea, rupe firul vieții.

Așa zic legendele populare. Iar legendele, oricât ar fi ele de legende, au și o sămânță cât de mică de adevăr în ele.

De multe ori mă gândesc la soarta mea, care a fost și este tot cu suișuri și coborâșuri de când mă știu. Nici de ciudă n-o vrut să meargă în linie dreaptă, calmă, fără valuri sau alte intemperii. E destul să scot nasul din casă și musai ceva se întâmplă.

Cred că de vină e spiritul de observație ascuțit și doza turbată de umor ce zace în mine – o combinație foarte periculoasă.

Am făcut tura la Cheița Belioara că aveam nevoie să-mi pun în ordine neuronii, să-i număr să văd câți au mai rămas după ultima tură de stres maxim, să-mi desprăfuiesc procesorul și să mă remontez pentru o tură turbată de lucru.

Dar n-au fost destule toate câte știam că mă așteaptă acasă. Au mai apărut și surprize extra. Un site de turism – care încă nu am aflat exact ce conține, dar am aflat că trebuie să-l fac în trei zile. Super tare! Beton de-a dreptul!

Încerc să pun pe căprării tot ce am de făcut și în primu rând pun urgențele. Dar toate-s urgențe!!! Trag aer în piept și bag mare. Totuși acum am făcut o pauză să scriu ce mi-a fătat mintea. Că asta face mintea mea când eu creez creații de logouri și alte minuni din astea, prin mintea mea se preumblă tot felul de idei nebunești. Dacă nu le dau afară (dacă nu le scriu) se apucă ele – ideile nebunești – să tropăie precum un pluton de armată și se duce-n spuma mării creația.

Azi mă gândeam la soartă și gândul mi-a zburat mai departe la ursită, de la ursită la ursitoare. Cu mintea tulburată de prea mulți pixeli, ca să mă lămuresc ce-i cu ursitoarele astea fără să-mi obosesc prea tare neuronii, am căutat în DEX, iar DEX-ul mi-a dat răspunsul de mai sus.

Aha… și eu ce ar trebui să înțeleg? Hai să le iau pe rând:
Nr. 1 – cea mare, Ursitoarea, toarce firul vieții;
M-am născut destul de devreme, ca să știu cum se toarce. Prin urmare mă întreb: ce fel de caier: de lână, de in, de cânepă sau de borangic? Cred că și aici a fost vreun soi de amestecătură. Apoi nu pot să nu-mi amintesc cum povestea tata că fecior fiind, mergea cu gașca de feciori la șezătoarea fetelor și pe șustache, le puneau sare pe caier. Mda, dar eu cred că Ursitoarea mea pe caier a avut praf de ardei iute sau piper, că simpla sare nu explică haosul din firul vieții mele, plină de suișuri și coborâșuri.

Explicație: ceea ce vedeți în poză, este modul în care se toarce – se trage răsucit un fir din caier. Ce nu vedeți în poză este faptul că atunci când torcea, femeia își umezea degetele cu salivă, dând cu ele pe buze ca atunci când numeri banii – era super să ai pe caier sare sau praf de ardei iute.

Firul vieții mele când face o buclă în sus – pe orice plan vreți voi, financiar, familial, emoțional – nu șade prea mult acolo că mă trezesc dată de pământ de văd stele verzi.

Nr. 2 – cea mijlocie, Soarta, rostește pățaniile noului născut;
M-am tot gândit ce-o fi fost în capul ei?!?! Că io am pățât cam multe și nu-i nici un semn că pățaniile mele s-ar opri. Nu știu. Singura explicație cât de cât logică e că a mea Soartă ursitoare avea o imaginație bolnavă și când m-o ursit pe mine o fi fost beată ori drogată și n-o mai ținut cont de nimic. O dat pe mine tot ce avea în cap în acel moment.

Nu, nu zic că și-ar fi bătut joc de mine, în nici un caz, zic numa că s-o distrat copios și cred că și în ziua de azi stă rezemată într-un cot și se uită la mine râzând în hohote de minunăția care o putut s-o facă cu mine acum mulți ani. Cred că s-a gândit mai mult la ea – să-și asigure doza de veselie toată viața pe care o am eu de trăit.

Nr. 3 – iar cea d’a treia, Moartea, rupe firul vieții.
Noah, apoi asta cred că le privea pe celelalte două cum se dau în stambă și o ratat momentul, s-o cam bâlbâit drăguța și mi-o dat vre-o două termene în loc de unul clar. Ceva la genul: ”să mori la 32 de ani” – da’ când mi-o ursit asta cred că se prăpădea de râs uitânduse la Ursitoare care avea buzele uriașe de prea mult ardei iute și o amuza faptul că sora ei Soarta nu înceta cu sughițurile provocate de băutură. Cum să ursești moartea cuiva când tu te cocoșezi de râs?!?!

Sau poate că o zis în sinea ei ”hai că-i sortesc vreo câteva momente în care să moară, da’ no vreau moartă că-i prea haios ce au făcut surorile mele așa că dacă găsește singură calea prin care să treacă peste moment, apoi o mai las să trăiască o vreme, că-i distractiv”.

Concluzie?
Ce-i aia ”viață normală?” că io n-am experimentat-o… și cred că ursitoarele mele or avut în cap orice, numa asta nu, pentru mine 😆