În sfârșit!

Da, în sfârșit am reușit să pun site-ul sus (cel nou, căci cel vechi a expirat de multă vreme) cu blog cu tot – normal că sunt veselă 🙂 , înseamnă că ”m-am ajuns” – am intrat și eu în rândul lumii….virtuale, în felul ăsta zice lumea că încă mai exist (oh, da, n-am dat colțul, pentru că ”nu mor caii când vor câinii”).

”La ce folos?”

În primul rând e spre folosul meu: tratament antidepresiv, terapie prin arta scrisului, pot să-mi vărs aici toate frustrările și toți nervii 🙂 . Pot spune că am visat un cal alb uitat de Făt Frumos (dacă vă aduceți aminte: ”nu visez la un Făt Frumos pe cal alb, mie să-mi timită numai calul” – asta e povestea mea de-o viață 🙂 .

În al treilea rând (peste al doilea sar că nu-l știu), poate e și spre folosul altora – Doamne-ajută!

Ok., ăsta-i primul post, vreau să scap de el iute că habar n-am ce să scriu 🙂 .

Dar bine că sunteți pe aici și nu vorbesc chiar singură – nu că n-aș fi obișnuită de altfel… aveți grijă la bălării. Cum care bălării? Alea pe care le scriu eu pe acest blog, că doar nu v-ați așteptat la treburi serioase?!?!? Alea serioase își au locul pe site. Și alea neserioase, la fel.

S-aveți o zi bună!