Ora de povești
Pentru că mi-ați spus că vreți să recitiți poveștile scrise de mine acum mulți ani (pe când aveam vechiul site – ce mult este de atunci…eram încă în Qatar), am dat la sapă prin arhive și le-am găsit. Le-am corectat de ”sh” și ”tz” (acum nu se mai poartă, acum avem diacritice) și le postez în categoria ”Ora de povești”.
Încep cu o dedicație specială pentru dushurece:
Caii mei
Trebuie să mă odihnesc. Cu siguranță trebuie… trebuie să nu mă gândesc la nimic…. dar la nimic. Să-mi fie liniște… și să fiu goală de gânduri. Dar oare dacă încep să-mi închipui ceva, orice, e gând? Păi n-are cum să fie gând… căci dacă, de exemplu, mi-aș inchipui un cal, n-ar fi un gând! Ar fi… un cal! Și dacă îmi închipui o herghelie de cai, tot herghelie de cai rămâne! Continue reading