Ghid de supraviețuire
Postări recente

Tocmai azi, când scriam acest articol, o veche prietenă a mea, a pus o întrebare pe grupul de suport A.P.A.A.:

Bună. Vreau sa merg la medic, pentru investigații. Cum n-am mai fost demult, am nevoie de recomandări. Caut medic implicat, serios, care sa aibă timp. Fie el la privat sau la spital de stat.”

Asta este povestea noastră, a bolnavilor autoimuni, spusă frumos de Ștefania.

Stau mai rău cu vederea în ultima vreme. Era cazul să fac un control oftalmologic – ultimul a fost acum doi ani, mi-am spus.

Mi-am făcut programare la domnul doctor care cică-i foarte bun, vine de la Tg. Mureș, „n-are rost să mergi la Sibiu sau în altă parte” mi-au zis prietenii. I-am ascultat cuminte, ieri am fost la consultație.

Tinerel doctorașul, cu prestanță, chiar mi-a plăcut, la prima vedere.

În primul rând, nu i-au plăcut ochelarii mei cei vechi – probabil pentru că firma pe care o reprezintă, are ceva la promoție. Apoi nu i-a plăcut că cică a văzut el, uitându-se luuuung și foarte de aproape în ochii mei (indecent de aproape) ceva vase conjunctivale dilatate.

Să fie de la Sjögren? Zic eu într-o doară.
Aveți Sjogren?
De multă vreme.
Nu cred! Luați Plaquenil?
Nu, nu iau.
Haideți să facem testul!

Când l-am văzut cotrobăind într-o trusă mititică și scoțând din ea două benzi micuțe… n-am mai întrebat care test. Era vorba de testul Schirmer.

Sincer? În ultima vreme mă ustură foarte tare ochii – senzația de nisip în ochi – și nu prea aveam chef să-l mai las și pe el să-mi bage în ochi, hârtiile de filtru, doar ca să-mi confirme Sjögren-ul, dar am ales să fiu pacientul cuminte. L-am lăsat să-și facă damblaua.

Explicație: Testul ”Schirmer I” utilizează o bandă subțire de hârtie de filtru care va fi plasată la nivelul pleoapei inferioare pentru cateva minute. Ulterior, după 5 minute, medicul va măsura exact, în mm, cât din hârtie este îmbibată cu lacrimi.”

După șapte minute chinuitoare pentru mine – între timp dumnealui a mai consultat un pacient pe rapid înainte, s-a minunat de rezultate:

Da! Cred că este Sjögren. Dar rezultatul este diferit de la un ochi, la celălalt!
Da, domnule doctor, cu ochiul drept, plâng mai mult decât cu stângul.
Dar nu-i normal!
Este Sjögren normal?
Oricum, trebuie să luați Plaquenil! Este spre binele dumneavoastră!

După ce că aveam ochii iritați din cauza hârtiuțelor băgate sub pleoape, s-a gândit să-mi pună și picături, să-mi vadă și fundul de ochi. Am mai așteptat zece minute – de data asta ”pe sală”. A urmat apoi, un examen foarte atent, cu un final care ar trebui să mă facă foarte fericită:

De ochelari pentru vedere la distanță, nu mai aveți nevoie! Ochelarii pentru citit, trebuie să-i schimbați, pentru că v-a crescut dioptria la ochiul stâng, acum aveți 2,50, la ambii ochi.
Domnule doctor, de la 15 ani, am astigmatism cu miopie. Vreți să spuneți că acum la 50 de ani, m-am vindecat? Eu fără ochelari, sunt chioară ca o curcă.
Din punctul meu de vedere, nu aveți nici o problemă.
În afară de Sjögren?
Iar pentru Sjögren, vă prescriu Plaquenil.
Domnule doctor, puteți să-mi spuneți dacă pentru fotofobie și pentru vederea tulbure, a apărut vreun tratament în afară de Plaquenil?
Pentru răspunsurile astea, mergeți să vă consulte un neurolog.

Mă întrebam dacă nu cumva am greșit cabinetul. Poate nu ăla era doctorul renumit!

Sau poate pur și simplu m-am vindecat de miopie și de astigmatism, așa, ca printr-o minune! Când oamenii normali, la o anumită vârstă își pierd vederea, eu m-am apucat să cresc ochi de vultur! Destul mi-a fost că am fost chioară atâția ani din viață, să-mi ajungă!

Concluzie: recomandați-mi un oftalmolog bun. Nu vreau decât să văd clar, prin ochelari, nu tulbure și nu vreau să-mi recomande Plaquenil.

Am plecat de la oftalmolog nelămurită, dar chioară din cauza picăturilor turnate în ochi. Până acasă, m-am uitat încruntat la toată lumea de pe stradă, la fiecare piatră de pavaj. Chiar și la stâlpii de curent m-am încruntat, dacă au îndrăznit să-mi apară în cale.

Despre Sindromul Sjögren, dacă sunteți curioși, citiți aici.

”Caut medic implicat, serios…” Asta își dorește orice autoimun. Comicul de situație se ivește de fiecare dată, oricât de serios este medicul și/sau pacientul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *