Ghid de supraviețuire
Postări recente

Monthly Archives: November 2014

Draga mea boală I.C.A.

Incurabilă, Cronică, Autoimună

Am citit cu mult interes anunțul făcut de tine: Cum ar trebui…

Mă simt onorată (sau poate nu) că am fost aleasă să fiu gazda câtorva boli autoimune.

lucru logoAcum că tot ai dat năvală în viața mea neinvitată, aș vrea să lămurim câteva lucruri: chiar dacă ai pus stăpânire pe corpul meu și îl faci varză și chiar dacă uneori te joci cu mintea mea, nu ai să poți niciodată să pui stăpânire pe inima mea, pe credința mea, pe speranța mea, pe spiritul meu luptător și pe ceea ce iubesc.

Pe lângă toate provocările la care mă supui, pe lângă toate relele pe care mi le-ai adus, mi-ai adus și câteva lucruri bune. Trăiesc experiențe pe care nu le-aș fi trăit dacă tu nu îmi invadai trupul.

Fără să pot să te refuz mi-ai luat multe, dar îți mulțumesc pentru tot ceea ce m-ai învățat:

  • m-ai învățat să mă cunosc pe mine mai bine, să îmi cunosc atât forța cât și slăbiciunea
  • m-ai învățat să prețuiesc fiecare clipă pe care o trăiesc, pentru că fiecare clipă e neprețuită
  • m-ai învățat să mă bucur mai mult, de tot ce este frumos… Continue reading

”Puterea nu se datorează constituției fizice. Ea provine dintr-o voință nestăpânită.” Mahatma Gandhi

O boală I.C.A, înseamnă pentru bolnav o luptă continuă. Când trebuie să lupți, te folosești de tot armamentul din dotare. Arma mea cea mai de preț este simțul umorului și nu mă dau înapoi să îl folosesc pentru a face haz de necaz. Ținând cont că s-a descoperit că terapia prin râs face minuni asupra organismului, ar trebui să râdem mai des.

Chiar și pe site-ul sfatulmedicului.ro  este un articol despre terapia prin râs. Dar oare medicii de ce nu ne ajută să practicăm această terapie? 🙂 De ce nu se revoluționează stilul de relație ”medic – pacient”? Să se ofere accesul la terapie prin râs gratuit, încă de la punerea unui diagnostic, dacă tot este o terapie atât de lăudată pentru beneficiile ei?

Iată cum ar trebui anunțat un pacient că suferă de o boală I.C.A – Incurabilă, Cronică, Autoimună:

Stimate pacient,

 

FELICITĂRI!

SATISFACTIE2A

 

Continue reading

Din ciclul: ”Toate mi se-ntâmplă numai mie”

După ultimul articol pe care l-am postat acum două zile – Ghid de supraviețuire în casă – 1 , o prietenă mi-a spus: ”ai grijă să nu cazi acum în vre-o depresie din cauză că nu te poți mișca”. Îi mulțumesc pentru că se gândește la mine și îi mulțumesc pentru sfat.

Sincer, n-am nici o șansă să cad în depresie, asta pentru că sunt foarte ocupată să gândesc fiecare pas pe care îl fac în cârje. E mai mare pericolul să cad în cap decât să cad în depresie 😆 . La fiecare pas trebuie să îmi amintesc că medicul mi-a spus: ”nu ai voie să calci deloc pe picior” – cred că o să mi-l leg de gât pentru că e prea obositor să mă lupt cu instinctul de a călca pe el (mai ales că acum nici nu mai doare).

Continue reading

Din ciclul: ”Toate mi se-ntâmplă numai mie”

Parcă o aud pe mama spunând: ”Muntele ăla o să îți pună capac!” … apoi că doar cineva sau ceva trebuie s-o facă și pe asta.

E adevărat că și anul trecut, după turele din Retezat, Rodnei și Făgăraș, la întoarcere am avut dureri de picioare – laba piciorului cu toate minunatele ei articulații – dar au fost la limita suportabilului și au dispărut după 2-3 zile. Tura din Bucegi: Bușteni – Mălăiești – Hornul Mare – Omu – Babele – Bușteni mi-a pus capac așa că niciodată în viață nu-i târziu să înveți că mamele au întotdeauna au dreptate 😛 .

Continue reading